Andra Martin – Autor
LostBetweenWor(l)ds
Despre mine
În anii adolescenței, când încă îmi aveam locul pe băncile liceului, mi-am descoperit pasiunea pentru citit literatură care avea să fie urmată de cea pentru scris. Am început prin a scrie poezii și proză scurtă iar înclinația spre scris a devenit tot mai profundă în anii ce au urmat iar primele două romane, Frunze Strivite și Carmen, au prins încet contur.
Blog
Pentru că după două cărți finalizate , câteva povești abandonate și alte câteva cărți începute, încă mai am lucruri de scris, a apărut blogul acesta. Un templu de emoții personale sau împrumutate.
Cărțile mele
Pe pagina de autor de pe facebook puteți face cunoștință cu primele mele două romane. https://www.facebook.com/AndraMartin.autor
Cărțile sunt disponibile acum și pe emag https://www.emag.ro/vendors/vendor/martincu?ref=seller-page-see-all-products
“Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe.”
MIRCEA CĂRTĂRESCU
Depărtare
O clipă ar fi fost poate suficientăsă răpună această depărtare,lovind cu pumnul în peretesau făcând poate un pas în plusla momentul potrivitfără să ne mai gândim atât la consecințe. Am fi putut schimba destine, iubitule! Eu și singurătatea mea ne înțelegem acumîn lumina zilei și uneori chiar și în liniștea nopțiicând a doua cană de…
Era lună plină în noaptea aceea. De atât era sigură. În rest, își amintea de privirea lui fierbinte. Îi străluceau ochii în lumina focului de tabără și verdele pupilei căpătase ceva magic. – Aș putea să ramân aici pentru totdeauna, între aceste ruine, i-a spus el. – E prea frig pentru mine. – Te obișnuiești,…
Gând
Gândul îi pătrunsese adânc în minte. Se simțea vulnerabil. Nu și-a imaginat niciodată că un simplu gând poate ajunge atât de departe. Avea uneori impresia că i-a părăsit creierul și i se plimbă prin tot trupul, pe sub piele, ca un parazit. La final se oprea în jurul inimii și își lăsa toată greutatea pe…
Peisaj
Un grup de oameni priveau tabloul tânărului pictor. Florile de câmp erau pictate în culori atât de vivide încât mirosul lor părea să fi pătruns din imaginația tânărului, prin pânza picturii, până la nările privitorilor îmbătați de frumos. Mi-am zis din nou că nimic nu e mai frumos decât arta în lumea aceasta. Iar arta lui…
Dez(echilibru)
Căutase cu disperare echilibrul mai întâi în exterior iar mai târziu în interiorul său. Abia în singurătatea infinit mai dureroasă decât și-a imaginat vreodată a înțeles cât de mult se învățase să trăiască în dezechilibru.
Flori de cireș
Picioarele refuzau să i se încălzească după drumul de patruzeci de minute străbătut pe jos prin zăpadă. Și-ar fi dorit să facă un duș fierbinte însă nu-i venea nici să se ridice din pat și să-și dezbrace trupul slab. Un frison rece îi străbătu spatele la acest gând. Își privi ceasul de la mână. În…
Frica se lipea de pielea lui înfrigurată cu o insistență dureroasă. Se spăla insistent pe mâini cu săpun, își cumpărase chiar și o perie ce-i amintea de cea pe care mama lui o folosea când spăla aplecată covoarele și apa murdară ieșea din nou și din nou din covor, până aveai impresia ca nu v-a…
Sens.
Viața uneori nu are senschiar dacă nimic nu e la întâmplare Dacă ne-am metamorfozala fiecare lună plinăîntr-o altă vârstă,în această dezordine a vieții noastreoare am înțelege în sfârșitcine suntem?
Se dă un război în mine între calmul cultivat cu grijă de ani lumină și sângele ce fierbe topind cu încăpățânare tot ce nu e ca el. Sânge cu gust de evadare și revoltă… Dacă am renunța noi toți la numele noastre în noaptea acesta oare cine am fi?
De dor.
În visele mele pașii noștri încă se plimbă egali pe același fir existențial. Poate faptul că ești și ce ar fi putut să fie e îndeajuns pentru o viață Știai? n-aș putea să-mi imaginez realitatea aceasta în lipsa ta.
Cafeneaua din colţul străzii era locul perfect pentru întâlnirile matinale dintre studenţi. Ştia că acolo îl poate privi liniştită, fără ca gestul ei să pară straniu, pe băiatul cu ochii verzi. Ar fi vrut să se aşeze la masa lui, de multe ori se imagina făcând asta şi palmele căzute pe masa de lemn…
Singurătatea e o pastilă verde, cu aromă de mentă şi încă ceva ce rămâne neidentificat. Singurătatea e o pastilă ce nu o vede nimeni pentru că stă ascunsă la fundul buzunarelor, la fundul genţilor, în talpa ghetelor, în tivul mânecilor şi a rochilor şi cine mai ştie pe unde. Cert e ca o avem mereu…
Ne uităm urât unul la altulignorând senzaţia apăsătoare de vinovăţiece ne roade în interiorcu perseverenţa celui mai ambiţios om din lume Ambiţia e cea care-mi lipseşte sau cel puţin aşa obişnuiau să-mi zică părinţii când le era prea teamă de tristeţea ce mă scufunda încet în abisul unui gând întunecat Te las să câştigi atunciamintindu-mi…
Plimbările mele matinale seamănă mai degrabă cu nişte rătăciri. Oricine ar decide să-şi piardă vremea urmărindu-mă ar ajunge cu siguranţă la această concluzie. Mă învârt de multe ori în cerc, mă trezesc privind în gol, câteodată mă opresc fără să-mi dau seama. Oamenii din jurul meu par tot mai teleghidaţi, tot mai absenţi din propria…
lostbetweenwords 