Gând

Gândul îi pătrunsese adânc în minte. Se simțea vulnerabil. Nu și-a imaginat niciodată că un simplu gând poate ajunge atât de departe. Avea uneori impresia că i-a părăsit creierul și i se plimbă prin tot trupul, pe sub piele, ca un parazit. La final se oprea în jurul inimii și își lăsa toată greutatea pe inima lui flamândă de ceva mai mult. Gândul îl părăsea, uneori, pe neobservate și atunci îl aștepta cuminte, tremurând într-un colț al camerei, pentru că știa că se va întoarce din nou și din nou. Era gândul lui și oricât s-ar fi plimbat pe la alți oameni, se va întoarce tot la el. De ce trebuia să fie părintele unui gând așa nenorocit? se întreba uneori. Dar nu mai avea nici măcar chef să-și pună întrebări, să filozofeze în sinea lui cum făcea pe vremuri. Filozofia e pentru oameni ce încă-și mai trăiesc viața. El nu mai este om, el e doar un corp ce hrănește un gând urât.

Imagine DeviantArt