Un grup de oameni priveau tabloul tânărului pictor. Florile de câmp erau pictate în culori atât de vivide încât mirosul lor părea să fi pătruns din imaginația tânărului, prin pânza picturii, până la nările privitorilor îmbătați de frumos.
Mi-am zis din nou că nimic nu e mai frumos decât arta în lumea aceasta. Iar arta lui nu era evadare din realitate, ci o pătrundere totală în aceasta, în realitatea pe care, orbiți de tot felul de nimicuri, o refuzăm cu înverșunare.
Mi-am înclinat ușor capul în sus și am lăsat soarele de primăvară să-mi încingă obrajii fericiți.
lostbetweenwords 