Ne uităm urât unul la altul
ignorând senzaţia apăsătoare de vinovăţie
ce ne roade în interior
cu perseverenţa celui mai ambiţios om din lume

Ambiţia e cea care-mi lipseşte
sau cel puţin aşa obişnuiau să-mi zică părinţii
când le era prea teamă de tristeţea
ce mă scufunda încet în abisul unui gând
întunecat

Te las să câştigi atunci
amintindu-mi lipsa de ambiţie
ce mă caracteriza iremediabil
Îţi spun
“ai dreptate”
și mă priveşti cu satisfacţie
pentru o secundă
înainte să ni se prăbuşească
Universurile