Plimbările mele matinale seamănă mai degrabă cu nişte rătăciri. Oricine ar decide să-şi piardă vremea urmărindu-mă ar ajunge cu siguranţă la această concluzie. Mă învârt de multe ori în cerc, mă trezesc privind în gol, câteodată mă opresc fără să-mi dau seama. Oamenii din jurul meu par tot mai teleghidaţi, tot mai absenţi din propria lor viaţă. Oare e mai bine să fii rătăcit sau absent? mă întreb uneori.
Citesc câteodată texte triste şi mă regăsesc profund în ele, alteori citesc cărţi optimiste şi mă regăsesc la fel de mult şi-n acestea. E la fel şi când ascult muzică. Noi oamenii suntem ființe duale şi suntem diferiţi de la o zi la alta.